Când vorbim despre „solar”, ne referim, de obicei la fotovoltaice, la panourile solare pe care le vedem tot mai des pe acoperișuri. Dar cum funcționează acestea pentru a genera electricitate curată? Ace
„Energia solară fotovoltaică este energia produsă prin celule fotovoltaice solare, care convertesc lumina soarelui direct în energie electrică. Celulele solare erau înainte folosite adesea pentru alimentarea, fără baterii electrice, a calculatoarelor de buzunar și a ceasurilor. Ele sunt fabricate din materiale semiconductoare similare cu cele utilizate în electronică la cipurile semiconductoare din componența dispozitivelor semiconductoare.”
(Sursa: https://ro.wikipedia.org)
Efectul fotovoltaic a fost descoperit pentru prima dată de Edmund Bequerel, in 1839.
Efectul fotoelectric este emisia de electroni într-un material atunci când este expus la lumină. Este atât un fenomen fizic, cât și chimic, cu origini care datează de aproape două secole. Efectul fotovoltaic (generarea de tensiune și curent electric într-un material la expunerea la lumină) este strâns legat de, dar diferit de efectul fotoelectric.
Efectul fotovoltaic a fost descoperit pentru prima dată de Edmund Bequerel, in 1839 . Acesta este un fiizician francez, care a studiat spectrul solar, magnetismul, electricitatea și optica. Este cunoscut pentru lucrările sale în domeniul fosforescenței și luminescenței si a trait intre anii 1820-1891. Bequerel a descoperit că anumite materiale puteau produce cantități mici de curent electric atunci când erau expuse la lumină.
Apoi, în 1095, cercetarea lui Albert Einstein, câștigătoare a Premiului Nobel, a descris natura luminii și efectul fotoelectric pe care se bazează tehnologia fotovoltaică.
Totuși, abia în 1954, primul modul fotovoltaic a fost construit de Bell Laboratories ca „baterie solară”.
La începutul anilor 1950 R.S. Ohl a descoperit că lumina soarelui lovind o placă de siliciu ar produce un număr neașteptat de mare de electroni liberi. În 1954, G.L. Pearson, C.S. Fuller și D.M. Chapin a creat o serie de mai multe benzi de siliciu , le-a plasat în lumina soarelui, a captat electronii liberi și i-a transformat în curent electric. Aceasta a fost prima baterie solară.
Incepand cu 1962, celulele solare Bell au alimentat Telstar, primul satelit de comunicații din lume. Rețele fotovoltaice au reîncărcat bateriile și au alimentat echipamentele din spațiu. Fiind o piata mica, a generat o cerere care n-a fost suficienta sa reduca costurile de productie. De aceea, celulele solare au rămas scumpe.
In această perioadă tehnologia a inregistrat progrese exceptionale, astfel a devenit mai fiabila, costul a început să scadă și a început să fie folosit în tot mai multe aplicații, mai ales în timpul crizei energetice din anii 1970, moment cand aceasta tehnologie fotovoltaica a fost recunoscuta pe scară largă ca sursă de energie.
În urmatorii ani, îmbunătățirile tehnicilor de fabricație au redus treptat costurile celulelor solare si au extins sfera de utilizare, care au dus la economii suplimentare.